Întâlnirea speologilor scafandri din România – ediţia II-a – 2012

In perioada 4-7 octombrie, toţi speologi-scafandri activi din România sau adunat într-o tabără de lucru în M-ţii Şureanu, în apropierea localităţii Baru, jud. Hunedoara. Obiectivul speologic vizat pentru explorare a fost Peştera Sifonului, situată la confluenţa Văii Petros cu Valea Şipot.

    Joi 4 octombrie s-a instalat tabăra şi s-a pregătit echipamentul ce urma să fie transportat până la intrarea în peşteră. Cu ajutorul motocompresoarelor portative au fost umplute buteliile scafandrilor atît cu aer cât şi cu amestecuri de gaze pentru respirat la adăncimi mai mari de 40 de metri. Toate aceste pregătiri s-au efectuat în contextul în care nu se ştia până la ce adâncime vor trebui să coboare scafandri exploratori în cea de-a şasea galerie inundată a peşterii.

    Vineri 5 octombrie a fost o zi extrem de epuizantă pentru speologii care au venit în ajutorul speologilor scafandri. Ei au avut de transportat pe abrupturile Văii Şipot, până la altitudinea de 200 de metri faţă de tabăra de bază, peste o tonă de echipament de scufundare. În aceeaşi zi mare parte din acest echipament a fost transportat de către speologii scafandri până la intrarea în cea de-a doua galerie inundată a peşterii.

    Sâmbătă 6 octombrie a fost cea mai aşteptată. Odată cu răsăritul soarelui, speologii-scafandri au început dificilul şi epuizantul urcuş până la Peştera Sifonului. Echipaţi cu aparate de respirat sub apă şi surse de iluminat etanşe, impărţiţi pe echipe şi cu sarcini precise, aceştia au început transportul echipamentului de scufundare al scafandrilor exploratori, spre sectorul final al peşterii. Odată ajunsi la ochiul de apă, ce reprezenta intrarea în cea de-a şasea galerie inundată din peşteră, după o minuţioasă pregătire, cei doi speologi scafandri exploratori au început scufundările. În timp ce unul se scufunda, celălalt stătea la suprafaţă pregătit să intervină în ajutorul scafandrului aflat în imersiune, în caz ca acesta dintr-o cauză oarecare nu poate să revinâ la suprafaţă. Bogdan Tomuş s-a scufundat primul, însă datorită secetei din ultima vreme, pereţii galeriei inundate erau acoperiţi cu un strat gros de sediment, care în urma deplasării scafandrului, a fost dislocat, ceea ce a dus la tulburarea apei, respectiv la reducerea puternică a vizibilităţii sub apă. Astfel scufundarea a trebuit abandonată pentrucă, deşi exista fir ghid după care scafandrul să se orienteze până la suprafaţă, acesta risca să se blocheze printre o serie de blocuri de stâncă care se află pe prima parte a acestei galerii inundate. După ce apa s-a mai limpezit, a venit rândul lui Gyurka Zsolt să se scufunde. El a înaintat pe firul ghid existent pe tronsonul cunoscut de 105 metri până la adâncimea de -17 metri, şi după ce a legat de capătul acestui fir propriul fir ghid, a continuat să înainteze progresiv până la adâncimea de -22 de metri. După ce a traversat o sală de mari dimensiuni, galeria a devenit uşor ascendentă, ceea ce era premisă interceptării unei galerii de peşteră aerate. Însă la adancimea de -4 metri, galeria submersă a început din nou să coboare, iar la adâncimea de -27 de metri şi la 225 de metri de la intrare, tavanul galeriei a coborât până la nivelul planşeului, făcând imposibilă înaintarea. Pe drumul de întoarcere au fost explorate mai multe galerii laterale, însă fiecare se termina după câţiva metri.

    Având în vedere faptul că în urma acestor scufundări, rezerva de gaz respirator al fiecărui speolog scafandru de explorare s-a terminat, a fost decisă retragerea echipelor din peşteră, concomitent cu evacuarea echipamentului de scufundare. Astfel printr-un efort susţinut al tuturor participanţilor la tabără, în cursul nopţii de sâmbătă spre duminică, s-a reuşit coborârea întregul echipament în tabăra de bază.

    Duminică 7 octombrie a fost una dedicată discuţiilor despre problemele specifice speologiei subacvatice, schimbului de experienţă şi desigur evaluării rezultatelor obţinute în urma explorărilor efectuate în cadrul întrunirii. Astfel putem afirma, că lungimea galeriilor din Peştera Sifonului au ajuns la 1400 de metri, iar punctul terminus actual se află la adâncimea de -27 de metri. Rezultatul este unul meritoriu având în vedere dificultatea terenului, a necesarului de echipament de scufundare şi a logisticii aferente. Trebuie să subliniem faptul că cei 120 de metri exploraţi în premieră se datoreaza în primul rând spiritului de echipă şi disciplinei de care a dat dovadă fiecare participant la această tabără.

    La cea de-a II-a ediţie a „Întâlnirii speologilor scafandri din România – 2012” au participat următorii speologi:

Nr. Ord.	Numele şi prenumele	Organizaţia, ţara
1.	Beleiu Dan	Clubul Speologilor “Proteus” Hunedoara
2.	Bogdan Tomuş
3.	Cosmin Dănila
4.	Ionel Neag
5.	Ioniţă Vasile
6.	Mihaela Breban
7.	Mihai Breban
8.	Radu Breban
9.	Tóth Codruţa
10.	Tóth Lorand
11.	Tóth Szilard
12.	Tudor Marin	Asociatia Romana de Canyoning
13.	Alexandru Rora	Asociatia Speologica “Focul Viu” Bucuresti
14.	Cristina Stika
15.	Andrea Cohn	Grupul de Explorări Subacvatice şi Speologice
16.	Mihai Baciu
17.	Călin Drăgan	Speosub
18.	Gyurka Zsolt
19.	Rajka Géza
20.	Dan Lupu	Clubul de Speologie “Omega” Cluj
21.	Guja Ovidiu	Societatea Nationala de Speologie
22.	Guja Simona
23.	Simona Laiu	Clubul de Speologie “Politehnica” Cluj
24.	Bebe Bozdoc	Clubul de Speologie “Zarand” Brad
25.	Guguţ Răzvan
26.	Taima Pérez Rosillo	Venezuela
27.	Magdalena Drăgan	Independenţi
28.	Radu Drăgan

(sursa: http://www.speosub.ro/?p=1187)

CONGRESUL NATIONAL DE SPEOLOGIE 05 – 09 Septembrie 2012

CONGRESUL NATIONAL DE SPEOLOGIE

05 – 09 Septembrie 2012

    Clubul a fost reprezentat de 4 speologi.

    In turele precongres a fost vizitat exocarstul din Poiana Cristeanilui, Avenul Sectionat si Pestera Fundata (P. din Valea Cetatii).

    S-a participat la o tura de fotografiat in Piatra Craiului, la Plaiul Foii si s-a vizitat complexul de trambuline de la Rasnov.

TABARA ANUALA A CLUBULUI SPEOZARAND 17 – 23 August 2012

TABARA ANUALA A CLUBULUI SPEOZARAND

17 – 23 August 2012

    Tabara s-a desfasurat in complexul Traditional casa din Runc, comuna Rosia, judetul Bihor, in Muntii Padurea Craiului.

    La tabara au participat 5 speologi de la Sprozarand si au trecut prin campus speologi de la Speodava, Racovita Cluj-Napoca, tinca si Cristal Oradea. Au fost vizitate Pestera Ciur Ponor, Pestera lui Dobos, Pestera Farcu, Pestera Vacii din Cheile Cutilor, Pestera Meziad si Pestera Raii.

    S-a dcolmatat, cu rezultate favorabile, un ponor de dolina apartinand sistemului Ciur Ponor.

    S-a participat la dezvelirea crucii commemorative Ovidiu Cuc in Valea Cetatilor – Padis-Bihor.

TABARA DE PRIMAVARA – BULZESTII DE JOS 12-15 aprilie 2012

TABARA DE PRIMAVARA – BULZESTII DE JOS

12-15 aprilie 2012

          Tabara s-a desfasurat la Bulzestii de Jos in incinta casei 2 a fam. Dr. Straut. La tabara au participat 7 speologi de la Speozarand si un speolog independent de la Alba Iulia.

          Tabara a avut urmatoarele obiective:
-Testarea membrilor aderenti pentru a trece in categoria activi. Pentru verificari a fost echipat un atelier TSA in incinta taberei cu doua variante: coarda pe rola pentru urcare si coborare cu echipamentul TSA si o varianta cu o fractionare pe cca. 10m pentru trecerea unei fractionari in urcare si coborare.
-O echipa (Andrei Giurgiu, Mihai Vlad si Mircea Iepure) a facut o vizita in rezervatia naturala Cheile Ribicioarei. Cu aceasta ocazie s-a facut o evaluare a starii de conservare a rezervatiei Pestera Cizmei. A fost curatata calea de acces de bolovanii periculosi si a fost dezafectat cablul pus acolo de nu se stie cine, pentru a facilita vizitele, lucru complect neindicat pentru o astfel de rezervatie nepazita!
-S-a vizitat canionul Toplitei.
-Serile sociale petrecute la focul din incinta taberei a fost un mijloc de depanat amintiri si a impartasi experiente.

          Multumim familiei Straut pentru amabilitatea de a ne gazdui tabara, scutindu-ne de vremea care nu ne-a fost deosebit de prietenoasa.

Tura Cheile Turenilor – Cheile Turzii

La invitația unui grup de studenți din Cluj, doi membrii Speozarand au participat la o tura de o zi în Cheile Turenilor și Cheile Turzii. Primul obiectiv vizat a fost Cheile Turenilor prin simplul fapt că situarea lor într-un con de umbră, datorat Cheilor Turzii aflate in apropiere,se părea că le răpește popularitatea. Nimic mai fals. Aflate în extremitatea nord-estică a Munțiilor Trascău, Cheile Turenilor sunt săpate în aceeași culme calcaroasa a Petreștilor de către Pârâul Racilor.
Sălbăticia locurilor cât și frumusețea formelor de relief specific calcarelor, varietatea florei agățate pe pereții abrupți ai versanților, situează Cheile Turenilor printre cele mai interesante obiective turistice ale Apusenilor. Doar poluarea Pârâului Racilor cu pet-uri și alte materiale plastice le mai răpesc din farmec

În Cheile Turzii s-a ales traseul în circuit, pornind de la cabană și urcând pe versantul stâng cu întoarcere prin chei, pe firul Văii Hășdatelor în aval. Străjuiți de crucea de pe Dealul Sândului vedem în abruptul de vis-a-vis, umbra întunecată a intrării din Peștera Ungureasca, iar peste Dealul Bisericii la orizont, Colții Trascăului cu vestita Piatră a Secuiului.
Întorcăndu-ne privirea cu 180 de grade, ghicim cu greu peste cariera de la Săndulești si șantierul autostrăzii, despicătura Cheilor Turenilor părasite cu ceva vreme în urmă.

Profund mulțumiți și puțin obosiți, ne retragem prin chei, vegheați de curgerea când lină când vijelioasă a apei Hășdatelor, nu înainte de a mai face o vizită în Peștera Cetățeaua Mare, palatul subteran al unei colonii de lilieci.

Stagiu de topografie și cartografie subterană - Cloșani 2009

La aflarea veștii că din data de 5 aprilie va începe un stagiu de cartografie si topografie subterană primul gând a fost ”merg !”. Pe parcurs, veștile bune au continuat, taxe mici, cu facultatea puteam să fac în așa fel încât să recuperez toate cursurile de la care aș fi lipsit și, în plus, și-au anunțat prezența câteva persoane pe care le cunoscusem la stagiul de TSA 1 de la Comarnic, la care participasem în toamnă.

În felul acesta, până la ziua plecării a zburat timpul. Suferința parcurgerii unui drum de aproape o zi am împărțit-o cu colega de facultate si de stagiu de TSA, Laura, membră a clubului Politehnica Cluj.

Însă vederea acestui indicator ne-a făcut să uităm de drumul parcurs

Am avut onoarea să ne alegem locurile de dormit, fiind printre primii care au ajuns.
A doua zi dimineața, după înscrieri și repartizarea membrilor în echipe, a început ”distractia”.

Primele măsurători le-am făcut în spatele cabanei

Echipa mea și-a pierdut partea a doua a fiecărei zile reprezentând pe hârtie milimetrică măsurătorile făcute în prima jumătate a zilei, afară, la aer curat, pe prispa cabanei.


Pe când celelate echipe au lucrat în sala de curs



Însă ce ni s-a părut prima zi usor, avea să se complice în următoarele zile când am început să cartăm peșteri.
Peștera Tunel, cea mai mare dintre peșterile cartate, a fost cea mai spectaculoasă.

Deși cam tot timpul am fost ocupați, am reușit să admirăm părțile frumoase ale unui asemenea stagiu şi ale zonei în care ne aflam.

Stația meteorologică nu a reușit de data asta să prezică vremea :)

”Stairway to heaven” - mai exact spre pod...

Rezultatul muncii pe o zi

.

În timpul șederii noastre, cabana Institutului de Speologie a primit altă denumire...

Furtuna care s-a apropiat în una din seri de zona în care eram a făcut doar un spectacol de lumini şi sunet, fără nici un strop de apă.





Examenul a trecut cu bine, pentru toată lumea. Deși ar trebui să fie o veste bună, pe mine cel puțin nu m-a bucurat foarte tare, doarece știam că în următoarea zi trebuia să ne întoarcem fiecare la casa lui.

Nelipsitul foc de tabără din ultima seară și nelipsita seară socială

Și poate unul din cele mai mari mistere ale stagiului, cum au reușit să încapă 5 oameni, plus bagaje pentru o săptămănă, într-un Oltcit ..

Fotografii: Nucuță Calin și Radu Pușcaș