Întâlnirea speologilor scafandri din România – ediţia II-a – 2012




In perioada 4-7 octombrie, toţi speologi-scafandri activi din România sau adunat într-o tabără de lucru în M-ţii Şureanu, în apropierea localităţii Baru, jud. Hunedoara. Obiectivul speologic vizat pentru explorare a fost Peştera Sifonului, situată la confluenţa Văii Petros cu Valea Şipot.
    Joi 4 octombrie s-a instalat tabăra şi s-a pregătit echipamentul ce urma să fie transportat până la intrarea în peşteră. Cu ajutorul motocompresoarelor portative au fost umplute buteliile scafandrilor atît cu aer cât şi cu amestecuri de gaze pentru respirat la adăncimi mai mari de 40 de metri. Toate aceste pregătiri s-au efectuat în contextul în care nu se ştia până la ce adâncime vor trebui să coboare scafandri exploratori în cea de-a şasea galerie inundată a peşterii.
    Vineri 5 octombrie a fost o zi extrem de epuizantă pentru speologii care au venit în ajutorul speologilor scafandri. Ei au avut de transportat pe abrupturile Văii Şipot, până la altitudinea de 200 de metri faţă de tabăra de bază, peste o tonă de echipament de scufundare. În aceeaşi zi mare parte din acest echipament a fost transportat de către speologii scafandri până la intrarea în cea de-a doua galerie inundată a peşterii.
    Sâmbătă 6 octombrie a fost cea mai aşteptată. Odată cu răsăritul soarelui, speologii-scafandri au început dificilul şi epuizantul urcuş până la Peştera Sifonului. Echipaţi cu aparate de respirat sub apă şi surse de iluminat etanşe, impărţiţi pe echipe şi cu sarcini precise, aceştia au început transportul echipamentului de scufundare al scafandrilor exploratori, spre sectorul final al peşterii. Odată ajunsi la ochiul de apă, ce reprezenta intrarea în cea de-a şasea galerie inundată din peşteră, după o minuţioasă pregătire, cei doi speologi scafandri exploratori au început scufundările. În timp ce unul se scufunda, celălalt stătea la suprafaţă pregătit să intervină în ajutorul scafandrului aflat în imersiune, în caz ca acesta dintr-o cauză oarecare nu poate să revinâ la suprafaţă. Bogdan Tomuş s-a scufundat primul, însă datorită secetei din ultima vreme, pereţii galeriei inundate erau acoperiţi cu un strat gros de sediment, care în urma deplasării scafandrului, a fost dislocat, ceea ce a dus la tulburarea apei, respectiv la reducerea puternică a vizibilităţii sub apă. Astfel scufundarea a trebuit abandonată pentrucă, deşi exista fir ghid după care scafandrul să se orienteze până la suprafaţă, acesta risca să se blocheze printre o serie de blocuri de stâncă care se află pe prima parte a acestei galerii inundate. După ce apa s-a mai limpezit, a venit rândul lui Gyurka Zsolt să se scufunde. El a înaintat pe firul ghid existent pe tronsonul cunoscut de 105 metri până la adâncimea de -17 metri, şi după ce a legat de capătul acestui fir propriul fir ghid, a continuat să înainteze progresiv până la adâncimea de -22 de metri. După ce a traversat o sală de mari dimensiuni, galeria a devenit uşor ascendentă, ceea ce era premisă interceptării unei galerii de peşteră aerate. Însă la adancimea de -4 metri, galeria submersă a început din nou să coboare, iar la adâncimea de -27 de metri şi la 225 de metri de la intrare, tavanul galeriei a coborât până la nivelul planşeului, făcând imposibilă înaintarea. Pe drumul de întoarcere au fost explorate mai multe galerii laterale, însă fiecare se termina după câţiva metri.
    Având în vedere faptul că în urma acestor scufundări, rezerva de gaz respirator al fiecărui speolog scafandru de explorare s-a terminat, a fost decisă retragerea echipelor din peşteră, concomitent cu evacuarea echipamentului de scufundare. Astfel printr-un efort susţinut al tuturor participanţilor la tabără, în cursul nopţii de sâmbătă spre duminică, s-a reuşit coborârea întregul echipament în tabăra de bază.
    Duminică 7 octombrie a fost una dedicată discuţiilor despre problemele specifice speologiei subacvatice, schimbului de experienţă şi desigur evaluării rezultatelor obţinute în urma explorărilor efectuate în cadrul întrunirii. Astfel putem afirma, că lungimea galeriilor din Peştera Sifonului au ajuns la 1400 de metri, iar punctul terminus actual se află la adâncimea de -27 de metri. Rezultatul este unul meritoriu având în vedere dificultatea terenului, a necesarului de echipament de scufundare şi a logisticii aferente. Trebuie să subliniem faptul că cei 120 de metri exploraţi în premieră se datoreaza în primul rând spiritului de echipă şi disciplinei de care a dat dovadă fiecare participant la această tabără.
    La cea de-a II-a ediţie a „Întâlnirii speologilor scafandri din România – 2012” au participat următorii speologi:

Nr. Ord.
Numele şi prenumele
Organizaţia, ţara
1.
Beleiu Dan
Clubul Speologilor “Proteus” Hunedoara
2.
Bogdan Tomuş
3.
Cosmin Dănila
4.
Ionel Neag
5.
Ioniţă Vasile
6.
Mihaela Breban
7.
Mihai Breban
8.
Radu Breban
9.
Tóth Codruţa
10.
Tóth Lorand
11.
Tóth Szilard
12.
Tudor Marin
Asociatia Romana de Canyoning
13.
Alexandru Rora
Asociatia Speologica “Focul Viu” Bucuresti
 
14.
Cristina Stika
15.
Andrea Cohn
Grupul de Explorări Subacvatice şi Speologice
16.
Mihai Baciu
17.
Călin Drăgan
Speosub
18.
Gyurka Zsolt
19.
Rajka Géza
20.
Dan Lupu
Clubul de Speologie “Omega” Cluj
21.
Guja Ovidiu
Societatea Nationala de Speologie
22.
Guja Simona
23.
Simona Laiu
Clubul de Speologie “Politehnica” Cluj
24.
Bebe Bozdoc
Clubul de Speologie “Zarand” Brad
25.
Guguţ Răzvan
26.
Taima Pérez Rosillo
Venezuela
27.
Magdalena Drăgan
Independenţi
28.
Radu Drăgan