La aflarea veștii că din data de 5 aprilie va începe un stagiu de cartografie si topografie subterană primul gând a fost ”merg !”. Pe parcurs, veștile bune au continuat, taxe mici, cu facultatea puteam să fac în așa fel încât să recuperez toate cursurile de la care aș fi lipsit și, în plus, și-au anunțat prezența câteva persoane pe care le cunoscusem la stagiul de TSA 1 de la Comarnic, la care participasem în toamnă.
În felul acesta, până la ziua plecării a zburat timpul. Suferința parcurgerii unui drum de aproape o zi am împărțit-o cu colega de facultate si de stagiu de TSA, Laura, membră a clubului Politehnica Cluj.
Însă vederea acestui indicator ne-a făcut să uităm de drumul parcurs
Am avut onoarea să ne alegem locurile de dormit, fiind printre primii care au ajuns.
A doua zi dimineața, după înscrieri și repartizarea membrilor în echipe, a început ”distractia”.
Primele măsurători le-am făcut în spatele cabanei
Echipa mea și-a pierdut partea a doua a fiecărei zile reprezentând pe hârtie milimetrică măsurătorile făcute în prima jumătate a zilei, afară, la aer curat, pe prispa cabanei.
Pe când celelate echipe au lucrat în sala de curs
Însă ce ni s-a părut prima zi usor, avea să se complice în următoarele zile când am început să cartăm peșteri.
Peștera Tunel, cea mai mare dintre peșterile cartate, a fost cea mai spectaculoasă.
Deși cam tot timpul am fost ocupați, am reușit să admirăm părțile frumoase ale unui asemenea stagiu şi ale zonei în care ne aflam.
Stația meteorologică nu a reușit de data asta să prezică vremea :)
”Stairway to heaven” - mai exact spre pod...
Rezultatul muncii pe o zi
.
În timpul șederii noastre, cabana Institutului de Speologie a primit altă denumire...
Furtuna care s-a apropiat în una din seri de zona în care eram a făcut doar un spectacol de lumini şi sunet, fără nici un strop de apă.
Examenul a trecut cu bine, pentru toată lumea. Deși ar trebui să fie o veste bună, pe mine cel puțin nu m-a bucurat foarte tare, doarece știam că în următoarea zi trebuia să ne întoarcem fiecare la casa lui.
Nelipsitul foc de tabără din ultima seară și nelipsita seară socială
Și poate unul din cele mai mari mistere ale stagiului, cum au reușit să încapă 5 oameni, plus bagaje pentru o săptămănă, într-un Oltcit ..
Fotografii: Nucuță Calin și Radu Pușcaș
