Tura Cheile Turenilor – Cheile Turzii

La invitația unui grup de studenți din Cluj, doi membrii Speozarand au participat la o tura de o zi în Cheile Turenilor și Cheile Turzii. Primul obiectiv vizat a fost Cheile Turenilor prin simplul fapt că situarea lor într-un con de umbră, datorat Cheilor Turzii aflate in apropiere,se părea că le răpește popularitatea. Nimic mai fals. Aflate în extremitatea nord-estică a Munțiilor Trascău, Cheile Turenilor sunt săpate în aceeași culme calcaroasa a Petreștilor de către Pârâul Racilor.
Sălbăticia locurilor cât și frumusețea formelor de relief specific calcarelor, varietatea florei agățate pe pereții abrupți ai versanților, situează Cheile Turenilor printre cele mai interesante obiective turistice ale Apusenilor. Doar poluarea Pârâului Racilor cu pet-uri și alte materiale plastice le mai răpesc din farmec

În Cheile Turzii s-a ales traseul în circuit, pornind de la cabană și urcând pe versantul stâng cu întoarcere prin chei, pe firul Văii Hășdatelor în aval. Străjuiți de crucea de pe Dealul Sândului vedem în abruptul de vis-a-vis, umbra întunecată a intrării din Peștera Ungureasca, iar peste Dealul Bisericii la orizont, Colții Trascăului cu vestita Piatră a Secuiului.
Întorcăndu-ne privirea cu 180 de grade, ghicim cu greu peste cariera de la Săndulești si șantierul autostrăzii, despicătura Cheilor Turenilor părasite cu ceva vreme în urmă.

Profund mulțumiți și puțin obosiți, ne retragem prin chei, vegheați de curgerea când lină când vijelioasă a apei Hășdatelor, nu înainte de a mai face o vizită în Peștera Cetățeaua Mare, palatul subteran al unei colonii de lilieci.

Stagiu de topografie și cartografie subterană - Cloșani 2009

La aflarea veștii că din data de 5 aprilie va începe un stagiu de cartografie si topografie subterană primul gând a fost ”merg !”. Pe parcurs, veștile bune au continuat, taxe mici, cu facultatea puteam să fac în așa fel încât să recuperez toate cursurile de la care aș fi lipsit și, în plus, și-au anunțat prezența câteva persoane pe care le cunoscusem la stagiul de TSA 1 de la Comarnic, la care participasem în toamnă.

În felul acesta, până la ziua plecării a zburat timpul. Suferința parcurgerii unui drum de aproape o zi am împărțit-o cu colega de facultate si de stagiu de TSA, Laura, membră a clubului Politehnica Cluj.

Însă vederea acestui indicator ne-a făcut să uităm de drumul parcurs

Am avut onoarea să ne alegem locurile de dormit, fiind printre primii care au ajuns.
A doua zi dimineața, după înscrieri și repartizarea membrilor în echipe, a început ”distractia”.

Primele măsurători le-am făcut în spatele cabanei

Echipa mea și-a pierdut partea a doua a fiecărei zile reprezentând pe hârtie milimetrică măsurătorile făcute în prima jumătate a zilei, afară, la aer curat, pe prispa cabanei.


Pe când celelate echipe au lucrat în sala de curs



Însă ce ni s-a părut prima zi usor, avea să se complice în următoarele zile când am început să cartăm peșteri.
Peștera Tunel, cea mai mare dintre peșterile cartate, a fost cea mai spectaculoasă.

Deși cam tot timpul am fost ocupați, am reușit să admirăm părțile frumoase ale unui asemenea stagiu şi ale zonei în care ne aflam.

Stația meteorologică nu a reușit de data asta să prezică vremea :)

”Stairway to heaven” - mai exact spre pod...

Rezultatul muncii pe o zi

.

În timpul șederii noastre, cabana Institutului de Speologie a primit altă denumire...

Furtuna care s-a apropiat în una din seri de zona în care eram a făcut doar un spectacol de lumini şi sunet, fără nici un strop de apă.





Examenul a trecut cu bine, pentru toată lumea. Deși ar trebui să fie o veste bună, pe mine cel puțin nu m-a bucurat foarte tare, doarece știam că în următoarea zi trebuia să ne întoarcem fiecare la casa lui.

Nelipsitul foc de tabără din ultima seară și nelipsita seară socială

Și poate unul din cele mai mari mistere ale stagiului, cum au reușit să încapă 5 oameni, plus bagaje pentru o săptămănă, într-un Oltcit ..

Fotografii: Nucuță Calin și Radu Pușcaș